Stau… liniste iar… ma uit in jur… nimic.. o tigare. O aprind! Incet.. asa.. trag un fum. O gura de aer. Ciudat.. cu fiecare gura de aer viata se scurteaza.. timpul omoara tot… “e ucigasul perfect”.. ne face sa uitam cine am fost.. ne distruge visele.. omoara ura.. omoara iubirea..
Cu fiecare fum tras tigarea e mai aproape de sfarsit.. cum e posibil?.. cum e posibil sa iti vezi viata intr-o tigare.. am ajuns la filtru.. am ucis-o! O arunc.. i-a trecut timpul… e doar un gunoi acum.. un gunoi intr-o scrumiera aruncata undeva pe un birou dezordonat.. o camera dezordonata.. o viata dezordonata..
Oare la fel fac si cu viata?.. o fumez? Ce ironic… Nu m-am gandit niciodata din perspectiva “ei”…
Demonul se trezeste la gandul crimei…
“-Mai ia una.. mai omoara una.. DA! Omoar-o!”
Trecutul ii apartine ei.. viitorul.. ei bine.. i l-am furat! De ce nu? Poate alte buze o mangaiau, alti plamani ii luat sufletul. Dar.. de ce nu eu? Intr-o clipa sa iei cuiva planurile, visele.. TOT! Tigarea.. asta e destinul ei.. dar.. altcineva.. sa furi viitorul altcuiva? Demonul tresare.. gandul il atata.. incepe sa isi arate coltii!
