Ahh… Lasa-ma in pace! Iesi din mintea mea. Un sentiment ciudat.. am vrut sa il uit.. dar totusi un sentiment.. merita..
Sa ne inchipuim o “casuta” de messenger.. o oarecare conversatie.. o oarecare “ea”. Cateva trairi “ciudate” isi fac simtita prezenta.. nu le dau atentie. Totusi gandul ma urmareste.. de obicei imi transmitea altceva. Nu e nimic, imi zic.. conversatia continua.. ceva nu e in regula.. ma simt obosit.. incep sa simt inima cum bate.. unde e cordul meu tacut?.. restul se oprise.. “ma deprimi” scriu eu sec… nici nu stiu de ce am impartasit sentimentul.. dar parca ma coplesise..
Am nevoie de aer.. plec.. evadez.. respir.. respir un aer trist.. parca totul era stins, fara gust. Vantul purta cu el chipul “ei”. De ce ma urmaresti? Nu era acel sentiment.. cand te gandesti la cineva ca vrei.. ca nu poti sa il uiti.. nu! Ma simteam urmarit.. privit.. trebuia sa scap!
Ne strangem.. inca putin si o sa uit tot.. discutia.. sentimentul.
Aleg ei o oarecare terasa… Nu! imi zic.. terasa unde am fost prima oara cu “ea”.. tot “ea” iar si iar.. Ce se intampla? Urcam la etaj.. ma simt din ce in ce mai ciudat.. o singura masa libera! Un alt fior.. aceeasi masa! Ce e asta?.. de ce nu ma lasi in pace?
Masa era rezervata. Cineva.. cumva parca m-a auzit.. incep sa imi revin. O sa treaca sentimentul! Alta tereasa.. isi face aparitia o fata pe care nu o stiam. Ma uit la ea.. demonul tresare.. il simt “Draguta!”.. intinde mana..NU!.. prea de tot.. sentimentul revine. Cum sa aiba acelasi nume? Nici nu mai cunoscusem sau auzisem macar pe altcineva cu acel nume.. si.. tocmai in seara asta?.. prea multe coincidente. De ce nu imi da pace?.. a fost o simpla conversatie pe messenger.. kilometrii ne despart… oare e posibil?
Si muzica? Ce playlist au… sa se repete de atatea ori aceeasi melodie.. evident care imi aducea aminte tot.. de “ea”.. deja ma simt sufocat.. bautura nu mai avea gust.. tigarile nu ma mai saturau… glumele nu ma faceau sa rad.
Prea ciudat.. plec.. vreau sa te uit.. undeva..in paharul cu bere lasat pe masa..
Incerc sa inteleg sentimentele.. le trag adanc in piept.. nu erau ale mele.. nu aveau de ce.. si totusi de ce ma simt deprimat… obosit.. de ce ma urmareste chipul “ei”?
Alt vis ciudat?.. totul a fost in imaginatia mea?.. nici nu mai stiu ce e real.. si ce nu..poate ca “ea” nici nu exista.. nici trairea ciudata.. poate nici macar iesirea in terasa..
… deschid messenger’ul.. caut fara sa vreau confirmare.. “ea” exista.. dar poate restul a fost un vis.. un vis ciudat.. o poveste ce s-a sters.. o rescriu acum.. o recitesc.. o retraiesc..
Lasati-ma sa visez.. fara limite..
